Anul trecut candva iarna s-a anuntat ca noi, papiistii vom incepe orele de la 7 si jumatate. De 2-3 saptamani a aparut RadioSchool in Papiu. Saptamana asta se monteaza camere pe la intrarea scolii, pentru a fi "monitorizati" si ma intreb ce mai urmeaza?
Daca tot am luat-o dupa regulile un lucru nou care sa fie pe placul profilor, o alta noutate pe placul elevilor, atunci cred ca acum urmeaza iar elevii, deci ar putea sa introduca autobuze doar pentru elevii colegiului, care in fiecare dimineata sa adune elevii din principalele statii a cartierelor. In acest fel n-ar mai trebui sa ne trezim cine stie la ce ora cu noaptea-n cap, doar pentru ca trebuie sa ajungem la scoala.
Ma gandesc ca o incercare ar merita. Voi ce credeti?
joi, 27 noiembrie 2008
joi, 6 noiembrie 2008
Meditatii asupra nemuririi sufletului
Probabil cu totii ati fost treziti din visare si intrebati ironic: "Ce faci X, te gandesti la nemurirea sufletului?" Eu cel putin, nu o data am patit astfel, insa ceea ce este si mai grav, ca ieri seara stateam pe o banca cu o prietena, hai s-o numim Amy, si chiar meditam asupra nemuririi sufletului.
Toata chestia a inceput cand Amy mi-a zis ca fantoma ei va bantui probabil strazile. Mi s-a parut putin aiurea, dar am fost prinsa de val si am inceput sa ma gandesc cat de aiurea este faptul ca este un moment in viata fiecaruia, dupa care pur si simplu... Ce? Nu mai existi?
Cu totii suntem "carne si oase", dar ceea ce ne tine in miscare este totusi ceva abstract, ce nu poate fi definit si care la un moment dat dispare, dar pana atunci este elementul cheie a fiintei noastre. Ciudat, nu?
Pentru ca nu vreau sa va deprim cu totul, ma opresc aici. Alta data incerc sa scriu ceva mai optimist...
Toata chestia a inceput cand Amy mi-a zis ca fantoma ei va bantui probabil strazile. Mi s-a parut putin aiurea, dar am fost prinsa de val si am inceput sa ma gandesc cat de aiurea este faptul ca este un moment in viata fiecaruia, dupa care pur si simplu... Ce? Nu mai existi?
Cu totii suntem "carne si oase", dar ceea ce ne tine in miscare este totusi ceva abstract, ce nu poate fi definit si care la un moment dat dispare, dar pana atunci este elementul cheie a fiintei noastre. Ciudat, nu?
Pentru ca nu vreau sa va deprim cu totul, ma opresc aici. Alta data incerc sa scriu ceva mai optimist...
Ideea mea de a crea blogul ...
Azi am avut o zi chiar aiurea: m-am trezit fara pic de chef de scoala si ma durea si capul, deci am stat acasa si am dormit toata ziua. Si deja cum nu mai pot dormi, m-am gandit sa deschid calculatorul. Citind statusurile prietenilor din lista de mess, am dat peste un blog din acesta si am inceput sa citesc post-urile, pana cand am vrut sa dau si eu cu parerea, deci m-am inregistrat. Iar dupa aceea mi-am facut profil, si pana la urma am creat si blogul acesta...
De fapt nimic special, dar daca ai ajuns pana aici cu cititul felicitari din partea mea si poate alta data o sa scriu ceva mai interesant.
De fapt nimic special, dar daca ai ajuns pana aici cu cititul felicitari din partea mea si poate alta data o sa scriu ceva mai interesant.
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)
