Meditatii asupra nemuririi sufletului

Probabil cu totii ati fost treziti din visare si intrebati ironic: "Ce faci X, te gandesti la nemurirea sufletului?" Eu cel putin, nu o data am patit astfel, insa ceea ce este si mai grav, ca ieri seara stateam pe o banca cu o prietena, hai s-o numim Amy, si chiar meditam asupra nemuririi sufletului.
Toata chestia a inceput cand Amy mi-a zis ca fantoma ei va bantui probabil strazile. Mi s-a parut putin aiurea, dar am fost prinsa de val si am inceput sa ma gandesc cat de aiurea este faptul ca este un moment in viata fiecaruia, dupa care pur si simplu... Ce? Nu mai existi?
Cu totii suntem "carne si oase", dar ceea ce ne tine in miscare este totusi ceva abstract, ce nu poate fi definit si care la un moment dat dispare, dar pana atunci este elementul cheie a fiintei noastre. Ciudat, nu?
Pentru ca nu vreau sa va deprim cu totul, ma opresc aici. Alta data incerc sa scriu ceva mai optimist...